Sesiunea…

Ce e sesiunea? Din punct de vedere al unui student la Spiru Haret sau la Romano-Americana, e acea perioada in care esti in vacanta si te duci o data pe saptamana la facultate, s-o arzi aiurea p-acolo. Nu difera cu mult fata de perioada cursurilor. Din punct de vedere al unui student la buget, e perioada in care iti trec prin cap ganduri de genul “de ce cacat n-am stat eu la cursu’ ala, sa stau linistit inainte de examen”, “eh hai, daca n-ai restanta, n-ai prestanta. Ce student e ala integralist?”

Deocamdata, mie nu-mi place sesiunea deloc, pentru ca trebuie sa-mi reamintesc ce s-a predat la curs, ce s-a lucrat la seminarii, carti intregi de citit, probleme de reluat, chestii. Inca ma gandesc la primele saptamani de facultate, in care profii ziceau ca “daca nu sunteti atenti acum primele cursuri, n-o sa pricepeti ce predau mai tarziu” si noi ii ignoram, simtindu-ne ca atunci cand ne-am vazut admisi pe liste, la buget chiar, scapand de taxa de 1000 euro/an. Ne simteam stapanii lumii, ne gandeam ca “eh, ce ne tot zice profu’ d-astea, trecem noi cu bine, nu ne omoara nimeni daca luam un 7-8 la examen”. Cu timpul insa, mai precis dupa 14 saptamani de cursuri, teste, colocvii, ni se cam deschid ochii si vedem ca nu stim mare lucru. De-aia nu-mi place sesiunea, ca e perioada aceea din an in care realizezi cata importanta ai dat sau nu facultatii, perioada in care te-apasa cele mai mari regrete, cele mai sumbre ganduri si rostesti in gandul tau cele mai profunde rugaciuni pentru un 5. De-aia nu-mi place…

Partea buna e ca stam acasa. Stam, dormim, invatam cand vrem, prindem ce putem. Pana in ziua dinaintea examenului, cand realizam ca n-am ramas cu mare lucru dupa conspectat sute de pagini si rezolvat sute de exercitii.

In fine, ca sa conchid, in sesiune treaba se-mpute. Incepi sa realizezi ca te-ai apucat de baut cafea, te trezesti tot mai devreme, te culci tot mai tarziu, devii obsedat sa inveti, fumezi tot mai mult, singura rutina e pat-baie-bucatarie-birou-bucatarie-birou-bucatarie-baie-pat…

Smiley feat Cheloo – Plec departe

Deci mie-mi place melodia asta…Versurile mai jos

Refren:

Plec de tot
Departe de tot
De tot ce-am avut
Dar am pierdut
Plec departe
Plec pe Marte
Si-acolo poate
Poate-poate
Si mai departe…

Smiley:
Nu mai suport
Plec de tot
Imi iau lumea-n cap
M-arunc peste bord
Plec de tot
N-am servici, n-am bani
Bat pasul pe loc
Nici prieteni nu am
Ma simt singur, singur de tot…
Da’ singur de tot…
De ce sa mai stau?
N-am niciun motiv
Ma simt inutil
N-am nimic din ce vreau
M-a cautat norocul
Dar nu stia unde stau….

Refren…

Cheloo:
Unde sa ne mai ascundem
Cand fugim de noi
In jur e pace
Nu-mi place
In suflet port un razboi
Sunt un salbatic intr-o lume civilizata cu forta
Si nu sunt genul sa va car torta
Lumea fuge de cuvinte
Deja nimeni nu spune ce simte
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte
Constat ca sunt plecat cu capul deci sunt normal
Uite-am reusit, m-am relaxat in ultimul hal
Orice vis devine realitate daca esti tampit
Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit
Uitandu-ma pe geam, ma-ntorc si plec din nou
Te invit sa vii cand nu sunt…prezenta ta imi face rau
Prietenii care m-accepta cum sunt ma plictisesc
Iar pe cei care fug de mine nu-i mai gasesc
Daca mi-as permite sa fiu cum sunt n-as mai scrie
Si m-as duce senin de zece ori la puscarie
Gandesc la rece cand inima fierbe…sunt un intrus
Din propria mea lume ma sïmt exclus
Plec departe…

Eu despre…ziarul Click

Ca sa vezi, ca tot e cel mai citit ziar din Romania (asta pentru ca ajunge in locurile unde Adevarul si Academia Catavencu nu au ajuns sau oamenii n-au destula cultura ca sa le citeasca sau pentru ca tot in aceleasi locuri a devenit un Playboy autentic ca “e mai ieftin, nepoate”) am zis hai sa citesc si eu 5-10 minute, sa ma amuz putin. Sincer ma amuza ziarul asta, nu stiu de ce, dar ma amuza. Sunt prea multe tate, prea multe teme de dezbatere pentru mosii si babele care stau in fata scarii si “vorbesc de una, de alta” (a se citi barfesc).

Acum, pentru a demonstra lipsa de profesionalism a ziarului, mi-a sarit in ochi urmatoarea imagine:

De ce m-ar interesa pe mine ce-a facut Cantona acum 15 ani? Sau cat de incult sa fii sa-l votezi pe Salam la Eurovision? La ce-ti trebuie sa stii ca a inghetat locomotiva care te duce in Botosani? De fapt, ce treaba ai in Botosani? Nu iti ajunge frigul de la noi?

Si multe alte subiecte cum ca Teo s-ar fi certat cu Huidu. Si ce? Ei sunt cei care ne ofera divertisment, oameni de televiziune, cei care ne fac sa pierdem cateva ore din viata stand si uitandu-ne la TV, e normal sa ne dea si teme de gandit despre motivul pentru care s-au certat ei, trebuie sa apara si in presa, ca deh, romanu’ e nascut poet. Dar ca sa faci poezie, trebuie sa ai o muza. Teo Trandafir trebuie sa fie frumusetea intruchipata despre care sa facem poezii.

Revenind la parerile despre ziar. E patetic, daca inainte mai dezbatea subiecte interesante, acum a luat-o pe aratura rau. Cu certitudine stiti ca Gabriel Fatu (da, actoru’ ala de face farsele alea regizate de pe OTV) le-a facut-o celor de la Click si Libertatea. Bravo lui, il respect pentru asta, a fost genial. Dupa episodul ala, ziarul Click a avut cu un cititor mai putin (adica eu), dar probabil alte dooj de mii de persoane au inceput sa cumpere ziarul.

Din pacate, gradul de cultura se regaseste in ziarele pe care le citim. Iar daca in Romania, cele mai citite ziare sunt Click, Cancan si Libertatea, nu putem decat sa speram ca in 2012 va veni sfarsitul lumii.

Inainte sa apas butonul de publicare, am schimbat tabul la Mozilla si am dat peste alta stire “bomba” pe siteul ziarului Click:

De ce nu s-a gasit si in Romania una d-asta? Ce ma intereseaza pe mine ca lu’ Lela ii place mult de tot sa stea toata ziua cu o maciuca-n gura? De ce Simona Sensual sau Sexy Braileanca nu s-au gasit sa faca un concurs d-asta? Ne inscriam si noi pe liste, ca la Oncescu, doar din placerea de a nu le auzi vorbind/cantand. Cu siguranta am fi doborat multe recorduri si multa lume ar fi apreciat acele momente profunde de tacere ale lor.

Cam atat despre Click, ramane un ziar care ma amuza, un ziar care-mi denota cultura celui care-l poarta mandru in mana cand merge pe strada, alaturi de teancu’ de ziare prin care se regasesc Libertatea, Cancan si alte cotidiane.