Ce e sesiunea? Din punct de vedere al unui student la Spiru Haret sau la Romano-Americana, e acea perioada in care esti in vacanta si te duci o data pe saptamana la facultate, s-o arzi aiurea p-acolo. Nu difera cu mult fata de perioada cursurilor. Din punct de vedere al unui student la buget, e perioada in care iti trec prin cap ganduri de genul “de ce cacat n-am stat eu la cursu’ ala, sa stau linistit inainte de examen”, “eh hai, daca n-ai restanta, n-ai prestanta. Ce student e ala integralist?”
Deocamdata, mie nu-mi place sesiunea deloc, pentru ca trebuie sa-mi reamintesc ce s-a predat la curs, ce s-a lucrat la seminarii, carti intregi de citit, probleme de reluat, chestii. Inca ma gandesc la primele saptamani de facultate, in care profii ziceau ca “daca nu sunteti atenti acum primele cursuri, n-o sa pricepeti ce predau mai tarziu” si noi ii ignoram, simtindu-ne ca atunci cand ne-am vazut admisi pe liste, la buget chiar, scapand de taxa de 1000 euro/an. Ne simteam stapanii lumii, ne gandeam ca “eh, ce ne tot zice profu’ d-astea, trecem noi cu bine, nu ne omoara nimeni daca luam un 7-8 la examen”. Cu timpul insa, mai precis dupa 14 saptamani de cursuri, teste, colocvii, ni se cam deschid ochii si vedem ca nu stim mare lucru. De-aia nu-mi place sesiunea, ca e perioada aceea din an in care realizezi cata importanta ai dat sau nu facultatii, perioada in care te-apasa cele mai mari regrete, cele mai sumbre ganduri si rostesti in gandul tau cele mai profunde rugaciuni pentru un 5. De-aia nu-mi place…
Partea buna e ca stam acasa. Stam, dormim, invatam cand vrem, prindem ce putem. Pana in ziua dinaintea examenului, cand realizam ca n-am ramas cu mare lucru dupa conspectat sute de pagini si rezolvat sute de exercitii.
In fine, ca sa conchid, in sesiune treaba se-mpute. Incepi sa realizezi ca te-ai apucat de baut cafea, te trezesti tot mai devreme, te culci tot mai tarziu, devii obsedat sa inveti, fumezi tot mai mult, singura rutina e pat-baie-bucatarie-birou-bucatarie-birou-bucatarie-baie-pat…
