Savurandu-mi cafeaua zilnica, cea care ma trezeste si din cel mai adanc somn si ma face fresh in fiecare zi, navigam printre sutele/miile de bloguri din Romanica noastra. Si iata c-am dat peste un blog destul de interesant, chiar pe placul meu: trafictube.ro . Bai imi place,  e ca un fel de ghid care-ti spune “asa sa nu faci in trafic, ca suntem cu ochii pe tine”. Si tot acolo, am dat peste un concurs. Da, cum rar mai gasesti pe Internetul asta, un concurs, d-ala in care propietarii siteului rup din banii castigati din reclame si fac un concurs cu premii (reale, cred). Idee de marketing, ei isi fac reclama, tu castigi daca scrii frumos si cu cap. Asadar, sa participam. Deja am aberat cateva randuri, asa ca hai sa mai postam si pentru concurs, ca doar trebuie sa iasa un post frumos.

Ce voi face cu o camera video pentru filmat in trafic daca o voi castiga?

Pai, cu siguranta nu voi cauta o femeie (in termeni mai stiintifici “parasuta”) ca s-o angajez sa faca videochat pe internet. Noah, nu da bine, e ca si cum ai pune un student la medicina sa-ti demonstreze “legea conservarii energiei”.

Trecand peste cozile interminabile de la semafoare, “smecheri cu bemveuri” si taximetristi care sfideaza orice lege rutiera, ca daca ar sfida vreo lege a lui Newton, ar fi mai bine, tu erai ca tot omu’ pe sosea, iar ei luau comenzi direct de la balcoanele oamenilor (imaginatia o ia razna o data cu terminarea cafelei), camera aceea isi va servi stapanul pentru a inregistra soferii incompetenti si soferitele timide (care merg cu masina doar de dragul de a sta cu covrigu’-n mana si de a avea o oglinda in care sa se machieze, ca nah, in RATB nu dispui de asemenea confort, ele ajungand la destinatie in acelasi timp, indiferent daca iau RATB-ul sau merg cu masina)… Si pentru ca tot vine vara, se mai delecteaza si obiectivul camerei cu o blonda, doua, atat de dezbracata incat poti face anatomie pe ea (bineinteles, in cazul unui incident rutier, filmarea cu blonda va fi exclusiv un motiv pentru care acel accident s-a produs).

Ah, sa nu-i uitam pe stimabilii nostri oameni ai legii, denumiti in continuare “capete de creta”, care stau ei mandri de uniforma care-o poarta, si dau din maini in mijlocul intersectiei, doar de dragul de a opri intotdeauna pe ultimul sofer care trece prin intersectie (asta am vazut ca se intampla destul de des in intersectia de la Piata Operei, exact in fata Operei Romane) si care vin la tine si iti tin vesnicul discurs (de care si ei s-au plictisit) “Buna ziua! Ma numesc agent I.P. de la Politia Rutiera si v-am oprit pentru un control de rutina, va rog sa-mi prezentati si mie actele.” (cam asta am auzit si eu, nu m-a oprit niciodata). Voi avea o mare placere (fals!) sa-i filmez in timp ce isi desfasoara activitatea in intersectiile din Bucuresti. Si cam atat, nu-mi mai vine in cap nimic deocamdata…

“Articol inscris in concursul trafictube.ro”

Deocamdata, mie nu-mi place sesiunea deloc, pentru ca trebuie sa-mi reamintesc ce s-a predat la curs, ce s-a lucrat la seminarii, carti intregi de citit, probleme de reluat, chestii. Inca ma gandesc la primele saptamani de facultate, in care profii ziceau ca “daca nu sunteti atenti acum primele cursuri, n-o sa pricepeti ce predau mai tarziu” si noi ii ignoram, simtindu-ne ca atunci cand ne-am vazut admisi pe liste, la buget chiar, scapand de taxa de 1000 euro/an. Ne simteam stapanii lumii, ne gandeam ca “eh, ce ne tot zice profu’ d-astea, trecem noi cu bine, nu ne omoara nimeni daca luam un 7-8 la examen”. Cu timpul insa, mai precis dupa 14 saptamani de cursuri, teste, colocvii, ni se cam deschid ochii si vedem ca nu stim mare lucru. De-aia nu-mi place sesiunea, ca e perioada aceea din an in care realizezi cata importanta ai dat sau nu facultatii, perioada in care te-apasa cele mai mari regrete, cele mai sumbre ganduri si rostesti in gandul tau cele mai profunde rugaciuni pentru un 5. De-aia nu-mi place…

Partea buna e ca stam acasa. Stam, dormim, invatam cand vrem, prindem ce putem. Pana in ziua dinaintea examenului, cand realizam ca n-am ramas cu mare lucru dupa conspectat sute de pagini si rezolvat sute de exercitii.

In fine, ca sa conchid, in sesiune treaba se-mpute. Incepi sa realizezi ca te-ai apucat de baut cafea, te trezesti tot mai devreme, te culci tot mai tarziu, devii obsedat sa inveti, fumezi tot mai mult, singura rutina e pat-baie-bucatarie-birou-bucatarie-birou-bucatarie-baie-pat…

Refren:

Plec de tot
Departe de tot
De tot ce-am avut
Dar am pierdut
Plec departe
Plec pe Marte
Si-acolo poate
Poate-poate
Si mai departe…

Smiley:
Nu mai suport
Plec de tot
Imi iau lumea-n cap
M-arunc peste bord
Plec de tot
N-am servici, n-am bani
Bat pasul pe loc
Nici prieteni nu am
Ma simt singur, singur de tot…
Da’ singur de tot…
De ce sa mai stau?
N-am niciun motiv
Ma simt inutil
N-am nimic din ce vreau
M-a cautat norocul
Dar nu stia unde stau….

Refren…

Cheloo:
Unde sa ne mai ascundem
Cand fugim de noi
In jur e pace
Nu-mi place
In suflet port un razboi
Sunt un salbatic intr-o lume civilizata cu forta
Si nu sunt genul sa va car torta
Lumea fuge de cuvinte
Deja nimeni nu spune ce simte
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte
Constat ca sunt plecat cu capul deci sunt normal
Uite-am reusit, m-am relaxat in ultimul hal
Orice vis devine realitate daca esti tampit
Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit
Uitandu-ma pe geam, ma-ntorc si plec din nou
Te invit sa vii cand nu sunt…prezenta ta imi face rau
Prietenii care m-accepta cum sunt ma plictisesc
Iar pe cei care fug de mine nu-i mai gasesc
Daca mi-as permite sa fiu cum sunt n-as mai scrie
Si m-as duce senin de zece ori la puscarie
Gandesc la rece cand inima fierbe…sunt un intrus
Din propria mea lume ma sïmt exclus
Plec departe…

Acum, pentru a demonstra lipsa de profesionalism a ziarului, mi-a sarit in ochi urmatoarea imagine:

De ce m-ar interesa pe mine ce-a facut Cantona acum 15 ani? Sau cat de incult sa fii sa-l votezi pe Salam la Eurovision? La ce-ti trebuie sa stii ca a inghetat locomotiva care te duce in Botosani? De fapt, ce treaba ai in Botosani? Nu iti ajunge frigul de la noi?

Si multe alte subiecte cum ca Teo s-ar fi certat cu Huidu. Si ce? Ei sunt cei care ne ofera divertisment, oameni de televiziune, cei care ne fac sa pierdem cateva ore din viata stand si uitandu-ne la TV, e normal sa ne dea si teme de gandit despre motivul pentru care s-au certat ei, trebuie sa apara si in presa, ca deh, romanu’ e nascut poet. Dar ca sa faci poezie, trebuie sa ai o muza. Teo Trandafir trebuie sa fie frumusetea intruchipata despre care sa facem poezii.

Revenind la parerile despre ziar. E patetic, daca inainte mai dezbatea subiecte interesante, acum a luat-o pe aratura rau. Cu certitudine stiti ca Gabriel Fatu (da, actoru’ ala de face farsele alea regizate de pe OTV) le-a facut-o celor de la Click si Libertatea. Bravo lui, il respect pentru asta, a fost genial. Dupa episodul ala, ziarul Click a avut cu un cititor mai putin (adica eu), dar probabil alte dooj de mii de persoane au inceput sa cumpere ziarul.

Din pacate, gradul de cultura se regaseste in ziarele pe care le citim. Iar daca in Romania, cele mai citite ziare sunt Click, Cancan si Libertatea, nu putem decat sa speram ca in 2012 va veni sfarsitul lumii.

Inainte sa apas butonul de publicare, am schimbat tabul la Mozilla si am dat peste alta stire “bomba” pe siteul ziarului Click:

De ce nu s-a gasit si in Romania una d-asta? Ce ma intereseaza pe mine ca lu’ Lela ii place mult de tot sa stea toata ziua cu o maciuca-n gura? De ce Simona Sensual sau Sexy Braileanca nu s-au gasit sa faca un concurs d-asta? Ne inscriam si noi pe liste, ca la Oncescu, doar din placerea de a nu le auzi vorbind/cantand. Cu siguranta am fi doborat multe recorduri si multa lume ar fi apreciat acele momente profunde de tacere ale lor.

Cam atat despre Click, ramane un ziar care ma amuza, un ziar care-mi denota cultura celui care-l poarta mandru in mana cand merge pe strada, alaturi de teancu’ de ziare prin care se regasesc Libertatea, Cancan si alte cotidiane.